Legenda Marii Piramide Tesite

Carl Gustav Jung spunea in prologul autobiografiei sale: ".... Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traieste din rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu e vizibila; ea isi are salasaul in rizom. Ceea ce devine vizibil deasupra pamantului dureaza doar o vara. Apoi se ofileste - o aparitie efemera.Daca ne gandim la devenirea si disparitia infinita a vietii si culturilor, ni se contureaza impresia unei desertaciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodata sentimentul perenitatii vietii sub eterna schimbare. Ceea ce se vede este floarea, ea este cea care dispare.Rizomul dainuie." (citat din C.G.Jung, Amintiri, vise, reflectii, editia a II a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2001, pagina 19.)
Rizomul dainuie ....floarea este efemera..
Asadar sa nu credeti ca "Marea Piramida Tesita" a exista candva, o singura data in istoria omenirii. A, nu!
Ea reapare periodic, in fiecare mileniu, de fiecare data cu haine noi si forte proaspete. Ii plac metamorfozele, oricum nu ii altereaza fondul. Cred ca prima data a aparut atunci cand primii oameni s-au strans intr-o pestera; inca de atunci s-a infiltrat incet, incet in genotipul rasei umane. S-a impletit strans in societatile umane primitive si a inflorit odata cu ele! Nu a murit niciodata, a stat doar in conservare, asteptand urmatorul moment prielnic.
I-au placut la nebunie marile imperii, tiranii si razboaiele, insa cel mai bine se simte in institutiile care il propovaduiesc pe Dumnezeu. A fost demascata de Iisus Hristos in templul din Ierusalim si ... l-a ucis, fara sa sie ca acesta era Planul lui Dumnezeu!
A profitat de ocazie si s-a instalat la Vatican creend o varianta sangeroasa(Inchizitie,cruciadele,cucerirea Americilor etc),ahtiata dupa putere lumeasca si birocratica a Marii Piramide Tesite.
Va propun in imagine varianta perena, esenta, acestei piramide. Enjoy!

Medicina de 5 lei si 30 de bani

Nici nu se obisnuisera bine pacientii cu spaga de 50 de lei pentru un scurt monolog cu doctorul de familie ca, hop, Ministrul Alfa Romeo introduce Co-plata.
Stim ca bunul simt e putrezit de ceva vreme in tara asta si, ca atare, nu mai e de bon ton sa il iei in seama iar, tot ce conteaza in ultima vreme sunt doar veniturile unor categorii privilegiate care, culmea, ar fi trebui sa faca apostolat!
Deja fundurile de preoti fac basici in masinile ieftine, calugarasii defileaza cu supertehnologie si stau mai mult prin apartamentele enoriaselor decat in manastire, iar doctorii vor castiguri ca in ... Belfast!
Dragilor, totul se plateste in lumea asta!
Mai devreme sau mai tarziu, voua, copiilor sau nepotiilor vostri le va veni rasplata pe masura faptelor voastre de acum! Traim intr-o lume a Talionului, a karmei, a cauzei si a efectului pe care doar sacrificiul hristic o poate sublima!
Traita in afara lui Hristos, viata noastra ramane un scenariu dramatic demn de muncile lui Sisif. Va propun o poveste, trista si reala, despre vremurile Marii Piramide Tesite, asa cum frumos si sugestiv este ea redata pe bancnota de 1 dollar.

Vremea Corifeilor

In timpurile acelea, Era hierofantilor era pe sfarsite(numarul specialistilor interesati cu onestitate de profesia lor scadea continuu) iar corifeii - porecliti corifoi – multi ca frunza si ca iarba, lipsiti de charisma dar foarte, foarte increzuti si materialisti, prosperau precum soparlele la sfarsitul Erei dinozaurilor.
Corifoii vindeau si cumparau, practic, orice: suflete, trupuri, masini, case, diplome, demnitati etc. Pentru ei nu existau legi!
Ca o armata de furnici raspandita prin toate cotloanele Benerului, acesti corifoi distrusesera tot ce fusese construit inainte, folosind intotdeauna ca pretext “nevoia de progres”. Drept urmare, vreme de 20 de ani strazile erau sparte si asfaltate de mai multe ori pe an, uzinele fusesera vandute la fier vechi, cetatenii fusesera momiti cu credite si se indatorasera pina peste cap! Nu prea mai era nimic de furat din proprietatea comuna!
Asa ca, pentru a fura ajutoarele internationale si banii obtinuti cu imprumut de la viitor, fostii hoti incepusera sa asfalteze, sa impadureasca etc. Ba unii dintre ei devenisera cei mai mari ecologisti in stradania de a acapara cat mai mult pamant (munti, paduri, campii, dealuri), balti, lacuri si de a detine monopolul surselor de energie neconventionala.
Dealtfel, Benerul era oricum vandut cu totul si dator … nici el nu mai stia cui!
Oamenii incepusera sa fie tratati ca vitele: statisticile vorbeau intr-una de “cap” (cap de vita furajata). Disparuse notiunea de persoana! Indivizii si masele contau… erau asa de usor de manipulat!
Singura speranta a benereilor era sa isi ajute copii sa urce cat mai sus pe scara sociala si sa ii invete sa isi ascuta coatele. Doar corifeul cu coatele cele mai ascutite se putea apropia de varful tesit al piramidei. Caci, trebuie mentionat, in varful ascuns al piramidei nu puteai accede decat prin nastere!
Acolo locuiau Stapanii, intr-o lume inchisa, superioara, de neatins. Varful plutea deasupra, suspendat in aer, caricatura a ochiului divin intangibil. Toata mizeria umana colcaia in interiorul Marii Piramide Tesite, stimulata periodic de emanatiile varfului.

Hexalogul D.U.H.

D.U.H., adica Dumnezeul Unificat si Holist, are precepte convenabile oricui, e usor de inteles, numai bun de asortat cu micii si manelele!
E de mirare, totusi, ca hexalogul a fost postulat de elita conducatoare ... e posibil insa sa se bazeze pe un pertinent studiu al preferintelor maselor facut cu o combinatie savanta de ANOVA si MANOVA in care au fost aruncate informatii adunate neglijent de pe unde au apucat. se stie ca poti sa faci bici din orice asa ca... daca ti se comunica de la inceput care trebuie sa fie rezultatul e foarte usor sa faci un sondaj!!!
In fine....
Iata regulile, HEXALOGUL D.U.H., informatie in exclusivitate si ..IN DIRECT!

1. Sa nu ai niciun Dumnezeu! Trebuie fireste sa te supui lui D.U.H. dar el vorbeste intotdeauna prin intermediul liderilor politici si al presedintilor companiilor multinationale.
2. Sa nu te inchini la chip cioplit sau pictat, ci doar la ceea ce e declarat "cool" si "trendy".
3. Sa nu poftesti la femeia aproapelui chiar daca apare in pictoriale sau pe "sticla", ci sa iti satisfaci rapid dorintele carnale inainte ca acestea sa devina pofta. Pofta poate fi pusa in cui ceea ce nu e de dorit!
4. Sa nu ravnesti la bunul aproapelui, ci sa-l acaparezi rapid.
5. Sa nu iei numele vreunei multinationale in desert, nici sa hulesti produsele lor!
6. Sa nu minti niciodata, sa spui doar adevarul pe care esti invatat sa il spui si sa folosesti "politically correct".


Ei, ce parere aveti?

http://www.psihoterapie.net/interviuri

Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa ti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale vietii sufletesti. Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat, daca materialul tau psihic nu ofera zilnic o complexitate si un inedit care sa excite curiozitatea ta continua. Nu te poti initia in misterul altuia, daca tu insuti n ai un mister in care sa te initiezi. Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit, incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat, incat sa poti deveni oricand barbar; iar disperarea in care traiesti sa aiba totdeauna atata ardoare, incat sa nu stii daca traiesti in pustiu sau in flacari. Proteic, polimorf, pe cat de centripet, pe atat de centrifugal, formele vietii sa se combine in tine atat de multiplu si atat de complex, incat extazul pe care l vei atinge sa fie estetic, sexual, religios si pervers. A fi psiholog inseamna a te invarti in fiecare moment in jurul axei tale. Aceasta este intaia conditie; a doua este a avea atata mobilitate, incat axele celorlalte fiinte sa ti fie atatea centre de gravitatie cate poate avea o fiinta proteica. Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sine in fiecare moment si care in celelalte vieti vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, franturi ale fiintei tale. Si in dispretul pe care orice psiholog il are pentru oameni este o secreta si o infinita autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte. Cum acest proces epuizeaza repede pe oameni, ei avand continuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictiseste mai repede de oameni, pentru ca el este prea putin naiv pentru a avea prieteni si prea putin inconstient pentru a avea iubite. Nici un psiholog nu incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic. Este, in acest sfarsit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluzie in cunoastere pentru ca sa nu fi ajuns prin cunoastere la deziluzie" – (Emil Cioran, pg. 96, Pe culmile disperarii, Humanitas 1993)
Cititi interviul psihoterapeutului Dan Gogleaza: "Indiferent ce afirmam, spunem ceva despre noi insine" pe http://www.psihoterapie.net/interviuri/dan-gogleaza-indiferent-ce-afirmam-spunem-ceva-despre-noi-insine.html
interviurile psihoterapie net psiholog Dan Gogleaza

Dharma

"Te-ai nascut cu caracter, iar acesta iti este dat ca dar,dupa cum spun basmele vechi, de catre ingerii care iti pazesc nasterea" spunea creatorul "psihologiei arhetipale" James Hillman in Codul sufletului.Pentru a-ti descoperi acest dar ai nevoie de timp; este un proces in care indepartezi straturile care ascund amprenta ta unica.
Inteleasa ca scop al vietii dharma afirma unicitatea si importanta fiecaruia dintre noi! Fiecare dintre noi manifesta un alt aspect al Inteligentei Divine atunci cand traieste in acord cu scopul vietii sale! Stim ca ne af;lam in dharma atunci cand ne gandim ca nu am face altceva cu viata noastra decat ceea ce facem acum. In acest sens, a-l ajuta pe altul sa isi descopere dharma poate fi cel mai mare serviciu pe care i-l putem face.

Sursa:
Debbie Ford, Partea intunecata a cautatorilor de lumina.

despre ROMANTISM de Ionut Rascanu, 11 martie 2009

Eu cred ca prin aceasta critica, care o facem tot timpul despre ROMANTISM, nu facem decat sa adancim REALISMUL. Cred ca noi, cei care criticam pe ce lipsiti de romantism, ar trebui sa fim exemple pentru ei.
Cum promovam noi ROMANTISMUL si ce exemple suntem pentru generatia care vine dupa noi?
Oare suntem noi romantici in adevaratul sens al cuvantului?

As vrea sa stiu carei fete nu ii va placea atunci cand un baiat ii va propune :
- vrei sa ne plimbam sub clarul de luna in parc?
- vrei sa ne uitam impreuna la stele?
- vrei sa stam pe malul apei si sa povestim?
- vrei sa vorbim in fatza unui semineu in care ard niste lemne?
SAU
- am fost pe camp si ti-am cules flori, din toate cate una; iti plac?

E adevarat ca intr-o societate aflata intr-o continua schimbare, intr-un ritm aproape nebun, uitam deseori ca lucrurile simple sunt si cele mai frumoase. Sunt atatea moduri prin care poti arata ROMANTISMUL din tine fata de persoana iubita, fara sa ai posibilitati materiale prea mari.

ROMANTISMUL este atat de important astazi deoarece ajuta femeia sa revina la latura ei feminina. El ne poate face viata mai usoara, da la o parte momente crispate, sentimentele reci, plictiseala, si chiar ne invata sa fim sensibili la ce este frumos cu adevarat. Momentele romantice sunt deosebit de utile acelor femei carora le vine greu sa-si marturiseasca sentimentele.
Daca as avea bani destui, as face un fel de regulament pe un panou mare in Tiglina 1 la flori, pe care as scrie ce semnificatie are fiecare floare in dreptul ei. E adevarat ca nu prea mai stim ce floare trebuie luata si in ce moment trebuie data.

ROMANTICUL nu inseamna visator sau nostalgic, ci de cele mai multe ori se contureaza in fapte concrete prin care se defineste el.
Facand o paranteza, intr-o zi am vazut doi batranei mergand pe trotuar tinandu-se de mana, mergand agale, au luat loc pe o banca intr-un parc si asa de mult mi-au impresionat. ROMANTISMUL nu e demodat, el inca joaca un rol foarte important in relatii.
Prin comportamentele sale romantice, barbatul arata femeii ca este pretuita, dorita, inteleasa dar mai ales respectata si iubita.
Limbajul trupului
Stim foarte bine ca oamenii sunt foarte diferiti. Exista cinci limbaje principale : cuvintele de incurajare, timpul acordat, primirea de daruri, serviciile si mangaierile fizice. In toate aceste este incadrat si ROMANTISMUL.
Timpul si rutina sunt cei mai mari dusmani ai nostri, dar trebuie sa rupem acest ciclu si sa ne aducem aminte ca putem fi romantici.

Autor: Ionut Rascanu,11-03-2009, ora 20:36:42

Tinutul Bener, capitala Benere

Scoala din Benere, zisa si "a vietii"


Era odata si odata, candva in negura cetoasa a timpurilor, daca nu o mai fi si astazi, o adunatura respectabila de oameni, nici mai mari, nici mai mici, nici mai destepti, nici mai prosti ca altii. Traiau ei in leganul primordial al Lumii Vechi asa, cam de la o zi la alta, multumiti cu putinul pe care il primeau de la Stapanire. Caci, trebuie spus ca, ei nu faceau ce ii taia capul pentru ca intotdeauna se gaseau Sefi care sa ii supuna. Aparuse chiar o zicala pe tema aceasta: Acolo unde sunt doi benerei unul e Sef! Chiar asa se intampla!
Beneru semana cu un depozit prafuit sau cu un muzeu neprimitor in care puteai admira, asta daca aveai relatii, pile sau cunostinte, vestigii ale vechilor culturi si civilizatii aflate inca in uz. Ce sa mai vorbim, un asa amestec de vechi si nou nu poate fi numit altfel decat harababura.
Ceea ce le lipsea benereilor era o anumita inapetenta pentru reguli cultivata cu atata simt artistic si daruire de sine incat devenise principala lor mostenire culturala. Strainii veniti in cautarea Eldorado-ului cazusera in extaz: era locul in care orice se putea negocia si mai ales totul era ieftin: munca, trupurile, cugetele si simtirile! Sa te stabilesti in Benere era ca si cum ti-ai fi cumparat, cu o suma modica, un loc in Paradis. Femeile erau frumoase si disponibile, capabile de tandrete, parintii usor de impresionat, oamenii primitori si seviabili si, mai ales, toti aveau un deosebit respect pentru tot ce era strain. Acesta era si un motiv pentru care se ridicau atatia Sefi, ei se considerau Salvatorii benereilor curati la suflet, cei care isi asumau greaua sarcina de a negocia cu strainii. Spuneau ca strainii sunt hrapareti pentru ca vin dintr-o lume competitive, de aceea trebuia sa se obtina mereu pretul corect pentru tot ce avea benerul de vanzare. Din pacate insa acesti Protectori nu erau decat “lupi imbracati in piei de oaie” (am citat o alta zicala din Bener) asa ca, in loc sa protejeze ei furau, instrainau si cerul si pamantul devenind astfel noii Stapani ai unei turme ce nu avea un cuvant de spus nici macar la alegeri. Stapanii, caci asa ii vom numi de aici inainte, incurajasera aparitia unei multimi numeroase de Caini, mai mult sau mai putin domesticiti.
Aparuse inca o zicala in Bener: Aflati in fata unei bariere(a se citi Lege), Caii(Stapanii) o sar, Cainii trec pe sub ea iar, turma ramane prostita si o venereaza. Asa incat, legiuitorii dadeau legi pe placul Cailor, Cainii devenisera experti in negociere(numita popular “mica intelegere”) iar, putinii magari ramasi faceau exercitii de demnitate: perorand despre reguli, aruncand anatema asupra cainilor si cailor si se autoizolau in asa-zisele “turnuri de fildes”, in realitate locuinte insalubre si saracacioase.
Si totusi Beneru era singurul loc din lume in care cetateanul avea privilegii regale, adica isi putea crea o dinastie angajandu-si, pina la a saptea spita, rudele sa lucreze cot la cot cu el. Sa lucreze e un fel de a spune pentru ca, fiecare isi petrecea timpul pe unde vroia chiar daca prezenta la serviciu era obligatorie. Astfel strazile, magazinele si carciumile erau mereu pline, oamenii se salutau vesel spunandu-si “tzaca-paca” si vorba Genezei “…toate erau bune”.
................................................................................................................................................................
Dragi cetitori,
Continuarea si sfarsitul acestei povesti raman deschise, la "latitudinea" dumneavoastra.
Tineti cont insa ca va veni momentul in care vom da socoteala celui care ne-a trimis aici si dincolo de micile jocuri caracteristice acestei lumi va trebui sa aratam ce am facut cu talantii pe care ni i-a dat.
Asa incat parafrazez un ideal al Eului meu si va spun: "Sa stam bine, sa stam cu frica" - adica sa ne gandim intotdeauna la consecintele gandurilor, vorbelor si faptelor noastre.
Ma inclin in fata dumneavoastra si va multumesc pentru atentie!